Se întâmplă adesea ca, atunci când vizitează o țară nouă, oamenii să nu facă un efort pentru a învăța despre obiceiurile și modul de viață local. Cu toate acestea, acest lucru poate fi o greșeală, deoarece lucruri considerate normale în propria noastră cultură pot fi considerate neobișnuite sau chiar jignitoare în alte țări. Dobândind aceste cunoștințe, călătorii pot evita situațiile incomode sau pline de umor și își pot face călătoria mai ușoară.
1. În Brazilia, femeile preferă să își deschidă la culoare părul decât să se epileze.
Este important să reținem că preferințele în materie de frumusețe pot varia foarte mult de la o persoană la alta, iar generalizările pot să nu se aplice tuturor. Preferințele în ceea ce privește iluminarea părului sau epilarea pot diferi în funcție de alegerile personale, influențele culturale și tendințele societății. În timp ce unele femei din Brazilia pot prefera tratamentele de iluminare a părului, altele pot prioritiza epilarea sau pot avea preferințe complet diferite. Tendințele în materie de frumusețe pot evolua, de asemenea, în timp, așa că este posibil ca preferințele să se fi schimbat de la momentul în care am întrerupt cunoștințele în septembrie 2021. Pentru a obține cele mai exacte și actualizate informații despre preferințele în materie de frumusețe în Brazilia, este recomandabil să consultați studii de piață recente sau sondaje specifice regiunii.
În timp ce femeile din întreaga lume încearcă să scape de tot părul de pe corp, braziliencele, dimpotrivă, consideră că puful blond de piersică este un semn de frumusețe. În loc să își îndepărteze părul, ele îl luminează cu un amestec special care poate fi găsit în orice magazin local. De altfel, braziliencele efectuează adesea această procedură chiar pe plajă, aplicând agentul de iluminare pe piele ca pe o cremă de protecție solar
2. Mulți olandezi nu-și închid jaluzelele.
Este adevărat că, în Olanda, este relativ obișnuit ca oamenii să nu-și închidă perdelele sau jaluzelele, în special în zonele urbane. Acest fenomen cultural este adesea denumit "cultura cortinei" sau "cultura ferestrei". Există câteva motive pentru care acest lucru poate fi așa:
a) Intimitate: Olandezii apreciază transparența și deschiderea și, adesea, nu văd niciun motiv pentru a-și ascunde activitățile zilnice de ochii lumii. Ei consideră că, dacă nu fac nimic greșit, nu este nevoie să își protejeze viața de ochii publicului. Această atitudine se extinde și în casele lor, unde pot considera că închiderea perdelelor implică o dorință de a ascunde ceva.
b) Încredere: Societatea olandeză acordă, în general, un nivel ridicat de încredere în ceilalți. Ei cred că vecinii și trecătorii le vor respecta intimitatea și nu se vor amesteca în viața lor personală. Această încredere ajută la promovarea unui sentiment de comunitate și de deschidere.
c) Lumina naturală: Țările de Jos sunt cunoscute pentru iernile lungi și întunecate, așa că lumina naturală este foarte apreciată. Ținând perdelele deschise, oamenii pot maximiza cantitatea de lumină naturală care intră în casele lor, creând un mediu de viață mai luminos și mai plăcut.
Este important de reținut că, deși este adevărat că mulți olandezi nu-și închid perdelele, acesta nu este un comportament universal. Unele persoane preferă să își păstreze intimitatea și să își închidă perdelele sau jaluzelele, în special noaptea sau în zonele mai dens populate. Gradul în care oamenii urmează această "cultură a cortinei" poate varia, de asemenea, în funcție de preferințele personale și de diferențele regionale.
3. În Japonia, multe străzi nu au nume.
Da, așa este. În Japonia, în special în zonele rezidențiale, este obișnuit ca străzile să nu aibă nume. În schimb, sistemul de adresare se bazează pe o metodă diferită, ceea ce poate părea neobișnuit pentru persoanele din țări cu un sistem mai structurat de denumire a străzilor.
Sistemul de adresare din Japonia se bazează pe o structură ierarhică care începe cu cea mai mare divizie, care este prefectura (similară unui stat sau unei provincii). Prefecturile sunt apoi împărțite în municipalități, care sunt la rândul lor subdivizate în districte sau cartiere. În cele din urmă, în cadrul fiecărui cartier, diviziuni mai mici, cum ar fi blocurile și loturile, sunt folosite pentru a identifica locații specifice.
În loc să folosească numele străzilor, adresele din Japonia sunt formate de obicei din denumirea municipalității, urmată de numele districtului/cartierului, numărul blocului și, în final, numărul clădirii. Acest sistem se bazează în mare măsură pe cunoștințele locale și pe repere, ceea ce face necesar ca rezidenții și serviciile de livrare să fie familiarizați cu zona respectivă.
În ultimii ani, s-a făcut un efort pentru a introduce mai multe nume de străzi în anumite părți ale Japoniei, în special în orașele mari, pentru a îmbunătăți navigarea și ambiguitatea adreselor. Cu toate acestea, sistemul tradițional de adresare fără nume de străzi este încă răspândit în multe zone, în special în cartierele rezidențiale.
4. În Singapore, localnicii își usucă rufele pe stâlpi de bambus.
În Singapore este obișnuit să vezi localnici care își usucă rufele pe stâlpi de bambus. Această metodă tradițională de uscare a hainelor este cunoscută sub numele de "uscarea pe stâlp de bambus" sau "agățarea pe stâlp de bambus". Ea este încă practicată pe scară largă în multe zone rezidențiale, în special în cartierele de locuințe publice.
Clima tropicală din Singapore, cu umiditate ridicată și ploi frecvente, face dificilă uscarea rufelor în aer liber. Cu toate acestea, utilizarea stâlpilor de bambus permite o circulație eficientă a aerului, ceea ce ajută hainele să se usuce mai repede. Stâlpii de bambus sunt de obicei instalați la ferestre sau la balcoane, iar rufele sunt atârnate pe ei cu ajutorul unor cuiere sau umerașe.
Această metodă a fost transmisă din generație în generație și continuă să fie populară în rândul localnicilor datorită eficienței și accesibilității sale. De asemenea, este văzută ca o alternativă durabilă și ecologică la utilizarea uscătoarelor electrice, deoarece se bazează pe uscarea naturală cu aer.
În ciuda progreselor tehnologice și a disponibilității unor facilități moderne, cum ar fi uscătoarele, mulți singaporezi preferă în continuare să folosească uscarea cu prăjini de bambus ca modalitate de a economisi energie și de a menține o legătură cu rădăcinile lor culturale.
5. În Turcia, există un desert care se prepară din piept de pui.
Tavuk göğsü este un desert tradițional turcesc care se prepară folosind pieptul de pui ca unul dintre ingredientele sale principale. Poate părea neobișnuit, dar este într-adevăr un fel de mâncare popular și foarte iubit în bucătăria turcească.
Tavuk göğsü este un tip de budincă de lapte care are o textură și o aromă unice. Se prepară prin fierberea și mărunțirea fină a pieptului de pui, care este apoi combinat cu lapte, zahăr, făină de orez (sau uneori făină de grâu) și o notă de scorțișoară. Amestecul este fiert până se îngroașă, rezultând o consistență cremoasă și netedă, asemănătoare unei budinci.
Utilizarea puiului într-un desert poate părea surprinzătoare, dar acesta adaugă o bogăție și o cremozitate subtilă budincii. Aroma de pui este foarte ușoară și aproape nedetectabilă, permițând celorlalte ingrediente să strălucească. Făina de orez sau de grâu ajută la îngroșarea desertului, în timp ce laptele oferă o textură cremoasă și delicioasă.
Tavuk göğsü este adesea servit răcit și garnisit cu un praf de scorțișoară măcinată deasupra. Are o aromă delicată, dulce, cu note de scorțișoară, ceea ce îl face un desert reconfortant și unic.
Acest desert are o istorie îndelungată în bucătăria turcească și este considerat un tratament tradițional și nostalgic pentru mulți turci. Merită încercat dacă sunteți deschis la explorarea diferitelor arome și experiențe culinare!
6. Italia are standarde diferite pentru toalete pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu handicap.
Italia, la fel ca multe alte țări, dispune de reglementări și standarde pentru a asigura accesibilitatea și pentru a răspunde nevoilor persoanelor în vârstă și cu handicap în diverse facilități publice, inclusiv în toalete. Aceste standarde urmăresc să asigure accesul egal și să asigure confortul și siguranța persoanelor cu dizabilități sau cu probleme de mobilitate.
În Italia, sunt urmate orientări specifice pentru a proiecta și construi toalete accesibile pentru persoanele în vârstă și cu handicap. Aceste orientări includ considerente precum:
a) Spațiul: Toaletele accesibile trebuie să aibă un spațiu adecvat pentru manevrare, permițând utilizatorilor de scaune cu rotile să navigheze confortabil. Există dimensiuni și distanțe specifice subliniate pentru a asigura un spațiu suficient.
b) Bare de sprijin: Barele de sprijin sunt esențiale pentru a oferi sprijin și stabilitate persoanelor cu probleme de mobilitate. Acestea sunt instalate de obicei lângă toaletă și sunt concepute pentru a ajuta la așezarea și ridicarea în picioare.
c) Înălțimea toaletei: Înălțimea scaunului de toaletă este un factor important pentru accesibilitate. În toaletele accesibile, scaunul de toaletă este de obicei poziționat la o înălțime care facilitează transferul persoanelor cu probleme de mobilitate către și din scaunul cu rotile.
d) Lățimea ușii: Lățimea ușii toaletei este un alt aspect crucial. Toaletele accesibile au, de obicei, uși mai late pentru a se potrivi scaunelor cu rotile și ajutoarelor de mobilitate.
e) Simboluri și semnalizare de accesibilitate: Semnalizarea clară cu simboluri recunoscute la nivel internațional care indică toaletele accesibile este esențială pentru o identificare ușoară.
În ceea ce privește toaletele pentru persoanele în vârstă și cele pentru persoanele cu handicap, Italia are propriul standard agreat. Obiectivul unei toalete pentru persoanele vârstnice și cu handicap este de a le oferi acestora un confort maxim în timpul utilizării toaletei. Prin urmare, acesta este un aspect crucial în proiectarea unei băi asistate.
Pentru a respecta reglementările italiene, o toaletă pentru persoane cu dizabilități din Italia trebuie să respecte liniile directoare specifice. Vasul de toaletă trebuie să fie poziționat la o distanță minimă de 140 cm de peretele din stânga și de 40 cm de peretele din dreapta. În plus, trebuie să aibă o înălțime a scaunului cuprinsă între 45 și 50 cm de la podea și trebuie să iasă la 75-80 cm de perete.
7. Olanda are unele dintre cele mai abrupte scări din lume.
Parțial adevărat. Deși Olanda este cunoscută pentru caracteristicile sale arhitecturale unice, cum ar fi casele înguste și canalele pitorești, nu este renumită în special pentru că are cele mai abrupte scări din lume. De fapt, arhitectura țării pune adesea accentul pe caracterul practic și funcționalitate în detrimentul modelelor extreme.
Cu toate acestea, merită menționat faptul că Olanda are unele clădiri mai vechi, în special în orașe precum Amsterdam, care prezintă scări abrupte și înguste. Aceste structuri au fost construite într-o perioadă în care spațiul era limitat, iar clădirile erau construite pe verticală pentru a maximiza suprafețele de locuit pe parcele mici de teren. Ca urmare, scările din aceste clădiri pot fi destul de abrupte și dificil de urcat, în special pentru cei care nu sunt obișnuiți cu astfel de modele.
Este esențial să se facă diferența între stilul arhitectural general al Olandei și pretenția de a avea cele mai abrupte scări din lume. În timp ce unele clădiri din țară pot avea scări abrupte, există alte locuri în întreaga lume, cum ar fi castele sau turnuri antice, unde puteți găsi scări chiar mai abrupte.
8. Băile japoneze ofuro
Băile japoneze ofuro, cunoscute și sub numele de "ofuro", sunt băi tradiționale japoneze de înmuiere care au o importanță culturală și istorică în Japonia. Băile Ofuro fac parte integrantă din viața de zi cu zi a japonezilor și asta de secole. Ele oferă relaxare, purificare și un sentiment de bunăstare persoanelor care le folosesc.
Iată câteva caracteristici și aspecte cheie ale băilor japoneze ofuro:
a) Design și construcție: Băile Ofuro sunt de obicei realizate din lemn, cum ar fi hinoki (chiparos japonez), care este cunoscut pentru aroma sa plăcută și rezistența la putrezire. Băile sunt adesea mici și adânci, pentru a permite o experiență de îmbăiere așezată sau parțial așezată.
b) Ritual și purificare: În cultura japoneză, băile ofuro sunt mai mult decât un simplu mijloc de a te curăța. Ele sunt considerate o experiență ritualică și de purificare. Înainte de a intra în baie, persoanele se spală și se clătesc în mod tradițional cu grijă în afara căzii, pentru a asigura curățenia.
c) Apă caldă: Băile Ofuro sunt umplute cu apă fierbinte, de obicei la o temperatură cuprinsă între 40 și 44 de grade Celsius. De obicei, apa este încălzită cu ajutorul unui sistem separat de încălzire a apei, iar baia este concepută pentru a păstra căldura pe o durată mai lungă.
d) Înmuiere și relaxare: Odată ajunși în baia ofuro, indivizii se înmoaie și se relaxează în apa fierbinte. Accentul este pus pe a se bucura de căldură și liniște, mai degrabă decât pe spălarea sau frecarea corpului. Este obișnuit ca oamenii să petreacă perioade îndelungate în baie, permițând apei fierbinți să le relaxeze mușchii și să le elibereze stresul.
e) Intimitate și utilizare individuală: Băile Ofuro sunt destinate în mod tradițional utilizării individuale, promovând intimitatea și reflecția personală. Acestea se găsesc adesea în case particulare, ryokans (hanuri tradiționale japoneze) sau în băi publice numite "sento" sau "onsen". Cu toate acestea, în ultima vreme, băile ofuro mai mari, concepute pentru mai multe persoane, au devenit mai frecvente în anumite medii.
f) Beneficii pentru sănătate: Se crede că băile ofuro japoneze au mai multe beneficii pentru sănătate. Apa fierbinte stimulează circulația sângelui, favorizează relaxarea, ameliorează tensiunea musculară și poate contribui la îmbunătățirea calității somnului. Experiența de a te înmuia într-o ofuro este, de asemenea, considerată a avea un efect calmant asupra minții și corpului.
g) Semnificație culturală: Băile Ofuro au o semnificație culturală în Japonia și sunt adânc înrădăcinate în obiceiurile tradiționale japoneze. Ele sunt adesea asociate cu un sentiment de atenție, singurătate și apreciere pentru natură. Băile Ofuro sunt considerate, de asemenea, o modalitate de relaxare, de conectare cu sine și de găsire a păcii interioare.
Este demn de remarcat faptul că termenul "ofuro" se poate referi și la conceptul general de baie în Japonia, care include atât dușurile în stil occidental, cât și băile tradiționale ofuro.
9. Cerneala roșie este un tabu în Coreea de Sud.
În Coreea de Sud, utilizarea cernelii roșii este considerată în general tabu sau lipsită de respect. Această credință provine din asocierea istorică a cernelii roșii cu evenimente negative sau nefericite, deoarece cerneala roșie era folosită în mod tradițional pentru a scrie numele celor decedați în cărțile de genealogie ale familiei. Prin urmare, utilizarea cernelii roșii în situații cotidiene, cum ar fi scrierea de scrisori sau corectarea lucrărilor, poate fi considerată ofensatoare sau lipsită de considerație.
Această convingere este deosebit de relevantă în mediile educaționale, unde profesorii sunt descurajați să folosească cerneala roșie pentru a nota lucrările elevilor. În schimb, profesorii folosesc adesea alte culori, cum ar fi albastru sau verde. Această practică este menită să creeze un mediu de învățare mai pozitiv și mai puțin intimidant pentru elevi.
Este important de menționat că, deși tabuul care înconjoară cerneala roșie este în general respectat în Coreea de Sud, atitudinile și practicile pot varia în funcție de indivizi și de contexte specifice.
10. În Columbia, ciocolata caldă este servită cu felii de brânză sărată în ea.
În Columbia, este o practică obișnuită să se servească ciocolata caldă cu felii de brânză sărată. Această combinație tradițională este cunoscută sub numele de "chocolate con queso" (ciocolată cu brânză) și este savurată de mulți columbieni, mai ales în perioada sărbătorilor și în zilele friguroase.
Ciocolata caldă din Columbia este de obicei preparată cu ciocolată neagră sau pudră de cacao și are o consistență bogată și cremoasă. Brânza folosită pentru această combinație este, de obicei, un tip de brânză semidură care are un gust ușor sărat. Cea mai populară brânză folosită se numește "queso costeño", care este asemănătoare cu o brânză albă de fermier.
Pentru a savura ciocolata cu brânză, de obicei, veți înmuia brânza direct în ciocolata fierbinte, lăsând-o să se topească ușor. Aromele contrastante ale ciocolatei calde dulci și bogate cu brânza sărată și picantă creează o experiență gustativă unică și delicioasă.
Această combinație de ciocolată caldă și brânză nu este exclusivă Columbiei și poate fi întâlnită și în alte țări din America Latină, precum Venezuela și Ecuador, fiecare cu propriile variante. Este o tradiție culinară încântătoare care a fost transmisă din generație în generație și este adânc înrădăcinată în cultura acestor țări.
11. În Franța, laptele este depozitat la temperatura camerei.
În Franța, este adevărat că laptele ultrapasteurizat este mai frecvent disponibil și mai preferat de consumatori în comparație cu laptele pasteurizat obișnuit. Această preferință pentru laptele ultrapasteurizat este determinată, în primul rând, de durata de conservare mai lungă pe care o oferă.
Ultrapasteurizarea este un proces care implică încălzirea laptelui la o temperatură mai ridicată (aproximativ 138°C) pentru o perioadă mai scurtă de timp în comparație cu pasteurizarea obișnuită. Acest proces prelungește durata de valabilitate a laptelui, permițându-i să rămână proaspăt pentru o perioadă mai lungă de timp fără refrigerare. Laptele ultrapasteurizat poate fi păstrat la temperatura camerei până când este deschis, ceea ce este convenabil pentru mulți consumatori.
Pe de altă parte, laptele pasteurizat obișnuit este supus unui tratament termic mai blând, la o temperatură mai scăzută (de obicei, în jur de 72°C), pentru o durată mai lungă. Acest proces ucide majoritatea bacteriilor prezente în lapte, dar nu oferă același nivel de prelungire a duratei de depozitare ca și ultrapasteurizarea. Prin urmare, laptele pasteurizat obișnuit trebuie să fie refrigerat pentru a-și menține prospețimea și pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.
Lipsa de disponibilitate a laptelui pasteurizat obișnuit în supermarketurile franceze și preferința pentru laptele ultrapasteurizat poate duce într-adevăr la unele diferențe de gust și la faptul că laptele nu se acrește la fel de repede. Tratamentul termic mai ridicat din cadrul ultrapasteurizării afectează profilul de aromă al laptelui, iar unele persoane percep un gust ușor diferit în comparație cu laptele pasteurizat obișnuit. În plus, termenul de valabilitate prelungit al laptelui ultrapasteurizat înseamnă că acesta poate să nu sufere procesul natural de acrirea la fel de repede ca laptele pasteurizat obișnuit atunci când este lăsat la temperatura camerei.
Este important de reținut că aceste preferințe și disponibilitatea pot varia în funcție de regiune și de supermarketurile individuale. Unele magazine specializate sau producători locali pot oferi diferite tipuri de lapte, inclusiv lapte pasteurizat obișnuit, pentru cei care îl preferă.
Totuși, În Franța, precum și în majoritatea țărilor, laptele este depozitat în mod obișnuit în frigidere la temperaturi cuprinse între 2°C și 4°C. Depozitarea laptelui la temperatura camerei poate duce la dezvoltarea bacteriilor și la deteriorarea acestuia, ceea ce îl face nesigur pentru consum. Refrigerarea ajută la păstrarea prospețimii și a calității laptelui, prelungind durata de valabilitate a acestuia. Este important să respectați recomandările adecvate privind siguranța alimentară pentru a asigura siguranța produselor lactate.
12. Bacșișul nu este o practică obișnuită în Indonezia.
Bacșișul nu este o practică obișnuită în Indonezia. Spre deosebire de unele țări occidentale, unde bacșișul este obișnuit și așteptat pentru diverse servicii, în Indonezia, în general, bacșișul nu este așteptat sau cerut. Cu toate acestea, bacșișul a devenit mai răspândit în zonele turistice și în unitățile care se adresează vizitatorilor internaționali.
În unele hoteluri și restaurante de lux, la nota de plată poate fi adăugată o taxă de serviciu, de obicei în jur de 10% din total. Această taxă de serviciu este distribuită între angajați, astfel încât bacșișul suplimentar nu este necesar în aceste cazuri. Cu toate acestea, dacă primiți servicii excepționale și doriți să vă arătați aprecierea, puteți lăsa totuși o sumă mică de bani drept bacșiș.
În afara unităților de lux, bacșișul nu este așteptat sau obișnuit. Șoferii de taxi, de exemplu, nu se așteaptă la bacșișuri, deși ar putea aprecia dacă rotunjiți tariful ca gest de bunăvoință.
Este important să rețineți că, deși bacșișul nu este o practică obișnuită, este întotdeauna la discreția dumneavoastră. Dacă considerați că ați primit servicii excepționale și doriți să vă arătați aprecierea, un mic bacșiș ar fi binevenit, dar nu este obligatoriu.
Sursă parțială: https://brightside.me/
Comentarii
Trimiteți un comentariu